pleșcar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLEȘCÁR, pleșcari, s. m. (
Fam.) Persoană care umblă după chilipiruri; chilipirgiu, pleșcaș (
2). –
Pleașcă +
suf. -ar.pleșcar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pleșcar, -ă, pleșcari, -e s. m., s. f., adj. (om) pomanagiu, chilipirgiu
pleșcar (Dicționaru limbii românești, 1939)pleșcár m. (d.
pleașcă).
Fam. Chilipirgiŭ, care umblă după cîștigurĭ fără muncă. – Fem.
-ăreásă orĭ
-íță, pl.
ese, ițe.pleșcar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pleșcár (
fam.)
s. m.,
pl. pleșcári