pleŭ - explicat in DEX

pleu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PLEU, pleuri, s. n. (Reg.) Tinichea. – Din magh. pléh, scr. pleh.

pleu (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
pleu, pléuri, s.n. și plei, s.m. (reg.) 1. (s.n.) tablă, tinichea. 2. (s.n.) obiect confecționat din tablă. 3. (s.n.) cositor. 4. (s.n.) plumb. 5. (s.m.) unitate de măsură pentru o anumită capacitate.

pleu (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
pléu, s.n. – v. plev.

pleu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pleu (reg.) s. n., art. pléul; (obiecte) pl. pléuri

pleŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
pleŭ, plef și plec n., pl. urĭ (sas. plech [germ. blech], tinichea, de unde și ung. pléh și sîrb. rut. pleh. V. bleah). Ban. Trans. Tinichea. – În Mold. nord plev, cană de tinichea (?).