plezanterie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLEZANTERÍE, plezanterii, s. f. (
Livr.) Lucru amuzant; vorbă, discuție ușoară, amuzantă. – Din
fr. plaisanterie.plezanterie (Dicționar de neologisme, 1986)PLEZANTERÍE s.f. (
Franțuzism) Lucru amuzant. [Gen.
-iei. / < fr.
plaisanterie, cf.
plaire – a plăcea].
plezanterie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLEZANTERÍE s. f. aluzie amuzantă; glumă. (< fr.
plaisanterie)
plezanterie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plezanteríe (
înv.)
s. f.,
art. plezantería, g.-d. art. plezanteríei; pl. plezanteríi, art. plezanteríile