plexiglas (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLEXIGLÁS s. n. Masă plastică transparentă incasabilă, din care se fac diferite obiecte rezistente la șocuri și la trepidații; sticlă organică, stiplex, polimetacrilat. [
Acc. și:
pléxiglas] – Din
germ. Plexiglas, fr. plexiglas.plexiglas (Dicționar de neologisme, 1986)PLEXIGLÁS s.n. Material plastic, transparent și incasabil, folosit ca înlocuitor al sticlei. [< germ.
Plexiglas, cf. fr.
plexiglas].
plexiglas (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLÉXIGLAS s. n. material plastic, transparent și incasabil, înlocuitor al sticlei; polimetacrilat, stiplex. (< germ.
Plexiglas, fr.
plexiglas)
plexiglas (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pléxiglas (-xi-glas) s. n.