plevușcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLEVÚȘCĂ, plevuști, s. f. 1. Peștișor de baltă din familia ciprinidelor, cu corpul lung de 6-10 cm, acoperit cu solzi mărunți, cu capul verde-cafeniu, spinarea galbenă-verzuie și cu luciu metalic pe restul corpului
(Leucaspius delineatus); p. gener. nume dat peștilor mărunți de orice specie.
2. Fig. Grup de oameni de puțină însemnătate. –
Pleavă +
suf. -ușcă.plevușcă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)plevușcă, plevuști s. f. om de rând, om neînsemnat / mărunt
plevușcă (Dicționaru limbii românești, 1939)plevúșcă f. col. (poate dim. d.
pleavă, dar maĭ probabil var. din
pléviță 1). Un peștișor verzuĭ (
leucaspius delineatus). Pleviță, albitură, pește mărunt:
bĭata plevușcă adunată acolo = în vîrșă (Chir. VR. 8, 7-8, 51).
Fig. Prostime, plebe, lume maĭ de jos;
stătea pitit pintre [!] plevușcă (Car. VR. 1909, 11, 209). V.
chisagă și
fîță.plevușcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!plevúșcă s. f.,
g.-d. art. plevúștii; pl. plevúștiplevușcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plevușcă f.
1. peștișor mărunt;
2. fig. om obscur:
plevușcă ridicată dintre negustorime. [Lit.
pleavă de pește].