pleviță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLÉVIȚĂ, plevițe, s. f. (
Reg.) Placă de fier care îmbracă partea de jos a leucii. ♦ Bucată de fier care se bate în cuie sau în nituri pentru a acoperi o crăpătură la vase, la albii etc. –
Pleu +
suf. -iță.pleviță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pléviță2,
plévițe, s.f. (reg.)
1. plevaiță (v).
2. (cu sens colectiv) puieți și pești mărunți de orice specie; plevușcă.
pleviță (Dicționaru limbii românești, 1939)1) pléviță f. col. (sîrb. bg. rus.
piĭávica, lipitoare, saŭ sîrb.
plivač, plovac, înotător, bg.
plovec, rus.
plovéc, fiindcă peștele mic înoată pe la suprafață și se vede. V.
plevușcă).
Bz. Plevușcă, albitură, pește mărunt.
pleviță (Dicționaru limbii românești, 1939)2) pléviță și
-váiță f., pl.
e (cp. cu
pleavă și
plăvan).
Trans. Tavnică.
pleviță (Dicționaru limbii românești, 1939)3) pléviță, V.
priviță.pleviță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pléviță (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. pléviței; pl. plévițepleviță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pleviță f.
1. placă ce îmbracă partea de jos a leucei;
2. pl. V.
plevaițe. [V.
plev (cf.
bleav)].