pleviță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLÉVIȚĂ, plevițe, s. f. (
Reg.) Placă de fier care îmbracă partea de jos a leucii. ♦ Bucată de fier care se bate în cuie sau în nituri pentru a acoperi o crăpătură la vase, la albii etc. –
Pleu +
suf. -iță.