plevilă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)plevílă2, plevíle, s.f. (înv. și reg.) neghină; buruiană care crește prin semănături.
plevilă (Dicționaru limbii românești, 1939)1) plévilă f., pl.
e (vsl.
plĭevelŭ, plĭevliĭe).
Vechĭ. Buruĭene care trebuĭe să fie zmulse [!].
plevilă (Dicționaru limbii românești, 1939)2) plévilă f., pl.
e (vsl.
*plĭevilo, adică „pliveală”).
Munt. Curățirea pomilor de crăngile [!] nefolositoare:
(în vie) muncitorĭ la plevilă (Br.-Voĭn).
plevilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plévilă (
înv.,
reg.)
s. f.,
g.-d. art. plévilei; pl. plévileplevilă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plevilă f. unealtă cu care se plivește.