plevaiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLEVÁIȚĂ, plevaițe, s. f. Numele a două plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina lânoasă și ramificată de la bază, cu flori mici, roz-violacee sau roșii-purpurii, persistente, care cresc în regiunile de stepă și de silvostepă; imortelă
(Xeranhemum annuum și
foetidum). [
Pr.:
-va-i-] –
Et. nec.plevaiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pleváiță (-va-i-) s. f.,
g.-d. art. pleváiței; pl. pleváițe