pleurită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLEURÍTĂ, pleurite, s. f. Boală care constă în inflamația uscată a pleurei pulmonare, fără apariția lichidului în cavitatea pleurală, [
Pr.:
ple-u-] – Din
fr. pleurite.pleurită (Dicționar de neologisme, 1986)PLEURÍTĂ s.f. Pleurezie (seacă). [< fr.
pleurite].
pleurită (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLEURÍTĂ s. f. pleurezie uscată. (< fr.
pleurite)
pleurită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pleurítă (ple-u-) s. f.,
g.-d. art. pleurítei; pl. pleuríte