pleură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLÉURĂ, pleure, s. f. Membrană seroasă care învelește plămânii și căptușește pereții cavității toracice. [
Pr.:
ple-u-] – Din
lat.,
ngr.,
it. pleura, fr. pleure.pleură (Dicționar de neologisme, 1986)PLÉURĂ s.f. Membrană seroasă a plămânului. [< it.
pleura, cf. fr.
plèvre < gr.
pleura – coastă].
pleură (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLÉURĂ s. f. membrană seroasă a plămânului. (< lat., gr., it.
pleura, fr.
pleure)
pleură (Dicționaru limbii românești, 1939)*pléură saŭ
pléŭră f., pl.
e (vgr.
pleurá, coastă).
Anat. Membrana seroasă care căptușește peptu [!] pin ăuntru [!] și învălește [!] plămîniĭ. – Și
plevră (fr.
plevre, după ngr.).
pleură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pléură (ple-u-) s. f.,
g.-d. art. pléurei; pl. pléure