pletos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLETÓS, -OÁSĂ, pletoși, -oase, adj. 1. Cu plete mari, cu păr lung și bogat;
p. ext. (despre bărbați; adesea substantivat;
peior.) cu părul lăsat să crească excesiv de lung. ♦ (Despre unele animale) Cu coama lungă și bogată.
2. (Despre plante) Cu tulpinile, ramurile sau frunzele lungi, stufoase, aplecate în jos. –
Pleată +
suf. -os.pletos (Dicționaru limbii românești, 1939)pletós, -oásă adj. (d.
plete). Cu plete (marĭ):
un poet pletos. Salcie pletoasă, cu crăngile [!] atîrnătoare. V.
salcie.pletos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pletós adj. m.,
pl. pletóși; f. pletoásă, pl. pletoásepletos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pletos a.
1. cu plete mari:
mii capete pletoase1 EM.
2. cu crăcile atârnătoare:
salcie pletoasă.