pletoră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLÉTORĂ s. f. 1. Cantitate de sânge sau de lichide depășind valorile normale în întreg organismul sau numai în anumite părți ale lui; stare morbidă provocată de această supraîncărcare și care se manifestă prin roșeața pielii și a mucoaselor, palpitații, puls accelerat, respirație scurtă etc.
2. Cantitate mare de obiecte sau de ființe (lipsite de valoare). ◊
Pletoră semantică = aglomerare (excesivă) de sensuri la unele cuvinte. – Din
fr. pléthore.