pletoră - explicat in DEX

pletoră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PLÉTORĂ s. f. 1. Cantitate de sânge sau de lichide depășind valorile normale în întreg organismul sau numai în anumite părți ale lui; stare morbidă provocată de această supraîncărcare și care se manifestă prin roșeața pielii și a mucoaselor, palpitații, puls accelerat, respirație scurtă etc. 2. Cantitate mare de obiecte sau de ființe (lipsite de valoare). ◊ Pletoră semantică = aglomerare (excesivă) de sensuri la unele cuvinte. – Din fr. pléthore.

pletoră (Dicționar de neologisme, 1986)
PLÉTORĂ s.f. 1. Prisos, surplus; droaie. ◊ Pletoră semantică = acumulare excesivă de sensuri. 2. Supraabundență de sânge sau de lichide în organism. [< fr. pléthore, cf. gr. plethore < plethein – a fi plin].

pletoră (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PLÉTORĂ s. f. 1. supraabundență de sânge sau umori în organism. 2. cantitate mare; surplus; exces. (< fr. pléthore)

pletoră (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pletóră f., pl. e (vgr. plethóra). Med. Prisos de sînge saŭ de umorĭ în corp. Fig. Prisos care cauzează o stare neplăcută: pletora de candidațĭ la un post.

pletoră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!plétoră s. f., g.-d. art. plétorei

pletoră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pletoră f. prea mare abundanță de sânge și de umori; fig. pletoră de bani.