pleter - explicat in DEX

pleter (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PLÉTER, pletere, s. n. Gard pescăresc construit din stuf, din nuiele de alun ori de salcie și instalat de-a lungul malurilor, în albia majoră a râurilor etc., pentru a opri trecerea peștelui dintr-o baltă într-un râu. – Din scr. pleter.

pleter (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
pléter, plétere, s.n. (reg.) 1. gard de stuf, nuiele de alun și de salcie care oprește ieșirea peștelui din baltă în râu. 2. împletitură de nuiele; leasă. 3. nuia de împletit garduri. 4. șnur sau panglică cu care își împletesc femeile cozile. 5. părul femeilor împletit în cozi. 6. (cu sens colectiv) crengile lăsate în jos la salcie sau mesteacăn.

pleter (Dicționaru limbii românești, 1939)
pléter n., pl. e (sîrb. nsl. pleter). Munt. Împletitură de nuĭele la gard. Gard de nuĭele (de alun) cu care se închide o baltă ca să nu ĭasă peștele (V. leasă). Crăngile [!] lăsate în jos la salcie orĭ la mesteacăn.

pleter (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pléter s. n., pl. plétere

pleter (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pleter n. gard de închidere a bălții unde se așează vârșele. [Serb. PLETER].