plescăitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PLESCĂITÚRĂ,plescăituri, s. f. Plescăit. [Pr.: -că-i-] – Plescăi + suf. -tură.
plescăitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) plescăitúră(-că-i-) s. f., g.-d. art. plescăitúrii; pl. plescăitúri