plescaviță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLESCÁVIȚĂ, plescavițe, s. f. (
Pop.)
1. Numele unor boli de piele care se manifestă prin bube, răni, puroi; spuzeală, erupție.
2. (
Bot.; în forma
plescaiță) Plantă erbacee cu frunze ovale, târâtoare, cu flori albe, care crește prin locuri umede și umbroase
(Malachium aquaticum). [
Var.:
plescáiță s. f.] – Din
scr. pljuskavice.plescaviță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)plescáviță,
plescávițe, s.f.
1. (pop.) nume dat mai multor boli de piele caracterizate prin erupții, eczeme, bube, puroi, răni; spuzeală.
2. (reg.; cu sens colectiv, în forma „plercaniță”) părticele lemnoase rămase în fuiorul de cânepă.
3. (reg.) plantă erbacee cu frunze ovale, cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori albe.
4. (reg.; în forma „plescaiță”) mică plantă cu flori mari albe și cu fructul o capsulă; șopârliță albă.
5. (reg.) plantă erbacee cu frunze opuse și ascuțite, cu flori albe-verzui și cu fructe ca niște bobițe negre;
gușa-porumbelului.
6. (reg.; în forma „pleșcaiță”) codobatură (mică pasăre migratoare, care trăiește pe marginea apelor, cu coada lungă, mereu mișcătoare).
plescaviță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)plescáviță (plescávițe), s. f. –
1. Eczemă, erupție. –
2. Diferite plante: Malachium aquaticum, Cynoglossum officinale, Cucuballus baccifer etc. –
Var. plesca(gh)iță. Bg.,
sb. pljuskavica (Tiktin).
plescaviță (Dicționaru limbii românești, 1939)plescáviță și
-áiță f., pl.
e (sîrb. [bg.]
pleskavica, ploaĭe cu beșicĭ [!],
pljuskavice, plescaiță, d.
pleskati și
pljuskati, a pleoscăi,
pljuštati, a ploŭa cu cofa. Cp. cu
prahaviță). Numele maĭ multor boale de pele [!] (eczemă, impetigo ș. a.).
Bucov. Numele unor plante cariofilee (
cucúbalus báccifer [numită și
gușa porumbuluĭ] și
maláchium aquáticum).
plescaviță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plescáviță (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. plescáviței; pl. plescávițeplescaviță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plescaviță f. bășicuțe pe fluierele picioarelor din cari apoi se fac răni. [Serb. PLĬUSKAVIȚE].