pleonastic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLEONÁSTIC, -Ă, pleonastici, -ce, adj. Care conține un pleonasm, privitor la pleonasm, cu pleonasme. [
Pr.:
ple-o-] – Din
fr. pléonastique.pleonastic (Dicționar de neologisme, 1986)PLEONÁSTIC, -Ă adj. Referitor la pleonasm, cu pleonasme. [Cf. fr.
pléonastique].
pleonastic (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLEONÁSTIC, -Ă adj. care conține, constituie un pleonasm. (< fr.
pléonastique)
pleonastic (Dicționaru limbii românești, 1939)*pleonástic, -ă adj. (vgr.
pleonastikós).
Gram. Relativ la pleonazm [!]:
expresiune pleonastică.pleonastic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pleonástic (referitor la pleonasm)
(ple-o-) adj. m.,
pl. pleonástici; f. pleonástică, pl. pleonásticepleonastic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pleonastic a. ce ține de pleonasm.