pleonasm - explicat in DEX

pleonasm (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PLEONÁSM, pleonasme, s. n. Eroare de exprimare constând în folosirea alăturată a unor cuvinte, construcții, propoziții etc. cu același înțeles. [Pr.: ple-o-] – Din fr. pléonasme.

pleonasm (Dicționar de neologisme, 1986)
PLEONÁSM s.n. Procedeu greșit de exprimare, constând în alăturarea unor cuvinte care repetă inutil aceeași idee. [Pron. ple-o-, pl. -me, -muri. / cf. fr. pléonasme, lat. pleonasmus, gr. pleonasmos].

pleonasm (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PLEONÁSM s. n. greșeală de exprimare constând în folosirea alăturată a unor cuvinte care repetă inutil aceeași idee. (< fr. pléonasme, gr. pleonasmos)

pleonasm (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pleonásm (repetiție semantică) (ple-o-) s. n., pl. pleonásme

pleonasm (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pleonasm n. 1. întrebuințare de vorbe superflue, adesea nefolositoare: ex. mă închin cu plecăciune; 2. prisos de vorbe.