pleocroism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLEOCROÍSM s. n. (
Fiz.) Fenomen de modificare a culorii anumitor cristale când sunt privite prin transparență din diferite direcții; policroism. [
Pr.:
ple-o-] – Din
fr. pléochroïsme.pleocroism (Dicționar de neologisme, 1986)PLEOCROÍSM s.n. Policroism. [Pron.
ple-o-. / < fr.
pléochroïsme, cf. gr.
pleon – numeros,
chroa – tentă, culoare].
pleocroism (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLEOCROÍSM s. n. policroism. (< fr.
pléochroïsme)
pleocroism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pleocroísm (ple-o-cro-) s. n.