pleoapă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLEOÁPĂ, pleoape, s. f. 1. Fiecare dintre cele două membrane mobile, mărginite de gene, care acoperă și protejează ochiul în partea anterioară.
2. (
Înv. și
pop.) Capac (la sicriu). [
Var.: (
2)
plioápă s. f.] –
Cf. bg. pohlupka.