pleoști (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLEOȘTÍ, pleoștesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A (se) lăsa în jos sau într-o parte (sub o greutate); a (se) deforma, a (se) lăbărța; a (se) turti, a (se) strivi.
2. Tranz. A apleca, a lăsa în jos capul sau urechea.
3. Refl. Fig. (
Fam.; despre oameni) A deveni abătut, deprimat; a se dezumfla. – Din
scr. pljoštiti.pleoști (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pleoști, pleoștesc v. r. a deveni abătut / deprimat
pleoști (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pleoștí (a ~) (pleoș-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. pleoștésc, imperf. 3
sg. pleoșteá; conj. prez. 3
să pleoșteáscăpleoștì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pleoștì v.
1. a (se) încovoia de greutate:
acoperișul casei se pleoști; 2. a se turti:
cu urechea pleoștită GR. AL. [Serb. PLOȘTITĬ].