plenison - explicat in DEX

plenison (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PLENISÓN, -Ă, plenisoni, -e, adj. (Despre vocale) Care are caracter silabic. – Din lat. plenus + sonus.

plenison (Dicționar de neologisme, 1986)
PLENISÓN, -Ă adj. (Despre vocale) Care are caracter silabic. [După fr. plein son].

plenison (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PLENISÓN, -Ă adj. (despre vocale) cu caracter silabic. (după fr. plein son)

plenison (Dicționaru limbii românești, 1939)
*plenisón, -ă adj. (lat. plenus, plin, și son din semisonus, semison). Gram. Cu sunet deplin, ca u și i în acru, acri.

plenison (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
plenisón adj. m., pl. plenisóni; f. plenisónă, pl. plenisóne

plenison (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
plenison a. care sună deplin: vocale plenisone și semisone.