plenipotențiar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLENIPOTENȚIÁR, plenipotențiari, s. m.,
adj. (Persoană) care reprezintă în anumite împrejurări conducerea unui stat pe lângă guvernele altor țări și care are în această calitate puteri depline; plenipotent. [
Pr.:
-ți-ar] – Din
fr. plénipotentiaire.