plen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLEN s. n. Totalitatea membrilor unei organizații sau ai unei asociații constituite;
p. ext. adunare a unei asociații la care participă totalitatea membrilor ei. – Din
lat. plenum.plen (Dicționar de neologisme, 1986)PLEN- v.
pleni-.
plen (Dicționar de neologisme, 1986)PLEN s.n. Totalitatea membrilor unei adunări constituite; (
p.ext.) adunare la care sunt prezenți toți membrii. [Var.
plenum s.n. / < lat.
plenum, cf. gr.
plein, germ.
Plenum].
plen (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLEN s. n. totalitatea membrilor unei adunări constituite; (p. ext.) adunare la care sunt prezenți toți membrii. (< lat.
plenum)
plen (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)plen (-nuri), s. n. – Totalitatea membrilor unei asociații, organizații; adunare constituantă.
Lat. plenum (
sec. XIX). –
Der. plenar, adj., din
lat. plenarius, sec. XIX.
Cf. plin.plen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plen s. n.