pleinair (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLEIN-AIR subst. Pictură practicată în aer liber, în scopul sugerării atmosferei și luminii specifice peisajului natural. [
Pr.:
plen-ér] –
Cuv. fr.pleinair (Dicționar de neologisme, 1986)PLEIN-AIR s.n. (
Franțuzism) Pictură practicată în aer liber în scopul reproducerii atmosferei, luminii și efectelor cromatice specifice peisajului natural. [Pron.
plen-ér. / < fr.
(en) plein air – în plin aer].
pleinair (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLEIN-AIR PLEN-ÉR/ s. n. pictură practicată în aer liber, în scopul reproducerii atmosferei, luminii și efectelor cromatice specifice peisajului natural. (< fr.
/en/ plein air)
pleinair (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PLEIN-AIR [plen-ér] (
loc. fr.)
subst. Expresie care desemnează pictura practicată în aer liber, urmărind sugerarea atmosferei, a luminii și a efectelor cromatice specifice peisajului natural. Preocupări pentru
p. au apărut din
sec. 17 în pictura olandeză și franceză, dar a fost cultivată cu precădere din
sec. 19 (pictorii englezi J. Turner, J. Constable, R. Bonington, pictorii Școlii de la Barbizon, între care și românii
N. Grigorescu, I. Andreescu ș.a.).