pledoarie - explicat in DEX

pledoarie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PLEDOARÍE, pledoarii, s. f. Expunere orală a faptelor unui proces, făcută de un avocat în fața unei instanțe judecătorești, cu scopul de a susține cauza uneia dintre părțile implicate în proces. ♦ P. gener. Apărare, susținere orală sau scrisă a unei cauze, a unei idei, a unei teze etc. – Din fr. plaidoirie.

pledoarie (Dicționar de neologisme, 1986)
PLEDOARÍE s.f. Cuvântare prin care avocatul susține înaintea unei instanțe judecătorești interesele unei părți dintr-un proces; (p. ext.) vorbire, scriere care urmărește susținerea, apărarea unei idei, a unei cauze etc. [Pron. -doa-ri-e. / < fr. plaidoirie].

pledoarie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PLEDOARÍE s. f. 1. apărare, susținere înaintea unei instanțe de judecată a intereselor unei părți într-un proces. 2. apărare, susținere a unei cauze, idei, teze etc. (< fr. plaidoirie)

pledoarie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pledoaríe f. (fr. plaidoirie). Discursu pin [!] care un avocat îșĭ apără clientu: pledoaria luĭ Berryer nu l-a putut salva pe mareșalu Ney.

pledoarie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pledoaríe (-doa-) s. f., art. pledoaría, g.-d. art. pledoaríei; pl. pledoaríi, art. pledoaríile

pledoarie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pledoarie f. discursul advocatului care pledează pentru clientul său.