pleda - explicat in DEX

pleda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PLEDÁ, pledez, vb. I. Intranz. și tranz. A vorbi în fața unei instanțe judecătorești (ca avocat), apărând cauza uneia dintre părți. ♦ P. gener. A susține o cauză, a apăra o idee, un interes; a milita pentru ceva. – Din fr. plaider.

pleda (Dicționar de neologisme, 1986)
PLEDÁ vb. I. intr., tr. A susține, a apăra înaintea unei instanțe judecătorești, interesele unei părți dintr-un proces; (p. ext.) a susține o cauză, o idee. [< fr. plaider].

pleda (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PLEDÁ vb. intr. a susține, a apăra înaintea unei instanțe judecătorești interesele unei părți într-un proces; a susține o cauză, o idee. ◊ a fi în avantajul cuiva sau a ceva. (< fr. plaider)

pleda (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
pledá (pledéz, pledát), vb. – 1. A apăra o cauză, un litigiu. – 2. A interveni, a mijloci. – 3. A perora, a discuta. Fr. plaider. – Der. pledant, adj. (care pledează); pledoarie, s. f. (apărare), din fr. plaidoirie confundat cu fr. plaidoyer.

pleda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pledá (a ~) vb., ind. prez. 3 pledeáză

pledà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pledà v. a apăra o cauză: a pleda un proces (= fr. plaider).