pleda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLEDÁ, pledez, vb. I.
Intranz. și
tranz. A vorbi în fața unei instanțe judecătorești (ca avocat), apărând cauza uneia dintre părți. ♦
P. gener. A susține o cauză, a apăra o idee, un interes; a milita pentru ceva. – Din
fr. plaider.pleda (Dicționar de neologisme, 1986)PLEDÁ vb. I. intr., tr. A susține, a apăra înaintea unei instanțe judecătorești, interesele unei părți dintr-un proces; (
p. ext.) a susține o cauză, o idee. [< fr.
plaider].
pleda (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLEDÁ vb. intr. a susține, a apăra înaintea unei instanțe judecătorești interesele unei părți într-un proces; a susține o cauză, o idee. ◊ a fi în avantajul cuiva sau a ceva. (< fr.
plaider)
pleda (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pledá (pledéz, pledát), vb. –
1. A apăra o cauză, un litigiu. –
2. A interveni, a mijloci. –
3. A perora, a discuta.
Fr. plaider. –
Der. pledant, adj. (care pledează);
pledoarie, s. f. (apărare), din
fr. plaidoirie confundat cu
fr. plaidoyer.pleda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pledá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
pledeázăpledà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pledà v. a apăra o cauză:
a pleda un proces (= fr.
plaider).