plectru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLÉCTRU, plectre, s. n. Placă mică de metal, de os, de celuloid sau de alt material, cu care se ciupesc coardele unor instrumente muzicale. – Din
fr. plectre, lat. plectrum.plectru (Dicționar de neologisme, 1986)PLÉCTRU s.n. Mică placă de metal, de lemn etc. ascuțită la un capăt, cu care se ciupesc coardele la unele instrumente; pană. [< fr.
plectre, cf. lat.
plectrum, gr.
plektron].
plectru (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLÉCTRU s. n. pană, mică placă de lemn, metal, fildeș sau material plastic, cu care se ciupesc coardele la unele instrumente muzicale. (< fr.
plectre, lat.
plectrum, gr.
plektron)
plectru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pléctru s. n.,
art. pléctrul; pl. pléctre