plecare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLECÁRE, plecări, s. f. Acțiunea de
a (se) pleca; înclinare; pornire, deplasare. ◊
Punct de plecare = începutul unei acțiuni. ◊
Loc. adj. și adv. Gata de plecare = pe punctul de a porni.
La plecare = în momentul pornirii. ♦ (Sport) Momentul în care se dă pornirea într-o cursă; start. ♦ (
Înv.) Înclinație, atracție, predispoziție. –
V. pleca.plecare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plecáre s. f.,
g.-d. art. plecắrii; pl. plecắri