plecăciune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLECĂCIÚNE, plecăciuni, s. f. Îndoire, înclinare a trupului în fața cuiva în semn de respect sau de salut;
p. ext. supunere, ascultare, reverență, respect; modestie. ◊ (În formule de salut)
Plecăciune, părinte! –
Pleca +
suf. -ăciune.