plebiscit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLEBISCÍT, plebiscite, s. n. Consultare prealabilă a cetățenilor, care urmează să se pronunțe prin „da” sau „nu” asupra unui proiect de lege sau a unui act de stat de o importanță deosebită. [
Pl. și:
plebiscituri] – Din
fr. plébiscite.plebiscit (Dicționar de neologisme, 1986)PLEBISCÍT s.n. Consultare prin vot a întregului popor într-o problemă deosebit de importantă. V.
referendum. [Cf. fr.
plébiscite, lat.
plebiscitum <
plebs – plebe,
scitum – decizie].
plebiscit (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLEBISCÍT s. n. 1. (ant.) decizie, lege făcută și votată de plebe. 2. referendum. (< fr.
plébiscite, lat.
plebiscitum)
plebiscit (Dicționaru limbii românești, 1939)*plebiscít n., pl.
e (lat.
plebi-scitum și
-scitus, d.
plebs, plebe, și
sciscere, scitum, a vota, a decreta). La vechiĭ Romanĭ, decret al poporuluĭ convocat pe triburĭ. Azĭ, vot al întreguluĭ popor pin [!]
da saŭ
nu: Savoĭa a fost anexată Franciiĭ pin plebiscit la 1860.plebiscit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PLEBISCÍT (‹
fr.,
lat.)
s. n. 1. (În Roma antică) Decizie politică votată de plebei și care nu avea valoare decât pentru ei.
P. au fost asimilate legilor din 257
î. Hr. 2. (
Dr.) Consultare populară prin
da sau
nu asupra unui proiect de lege sau a unui act de o importanță ieșită din comun.
3. (În dreptul internațional) Consultare a cetățenilor dintr-un anumit teritoriu care urmează să se pronunțe prin „da” sau „nu” asupra hotărârii luate în privința apartenenței la un anumit stat sau recunoașterea autorității altui stat asupra acelui teritoriu.
plebiscit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plebiscít s. n.,
pl. plebiscíteplebiscit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plebiscit n.
1. decret emanat dela poporul roman convocat prin triburi;
2. vot ce face cunoscut voința întregei națiuni.