plebeian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLEBEIÁN, -Ă, plebeieni, -e, s. m. și
f.,
adj. (
Livr.)
1. Plebeu (
1).
2. Plebeu (
2). [
Pr.:
-be-ian] – Din
fr. plébéien.plebeian (Dicționar de neologisme, 1986)PLEBEIÁN, -Ă adj. Referitor la plebe; al plebeilor; plebeic. //
s.m. și f. Plebeu. [Pron.
-be-ian, pl.
-ieni, -iene. / cf. fr.
plébéien].
plebeian (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLEBEIÁN, -Ă I.
adj., s. m. f. plebeu. II. adj. referitor la plebe; plebeic. (< fr.
plébéien)
plebeian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plebeián (
livr.)
adj. m.,
s. m.,
pl. plebeiéni; adj. f.,
s. f. plebeiánă, pl. plebeiéne