pleasnă - explicat in DEX

pleasnă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PLEÁSNĂ, plesne, s. f. 1. (Pop.) Șfichi; p. ext. bici. ◊ Expr. A aduce (pe cineva) în pleasnă de bici = a aduce (pe cineva) cu mare grabă, în cel mai scurt timp. ♦ Zgomot produs de plesnirea biciului; lovitură, plesnitură de bici. 2. (Reg.) Fir de care se prinde cârligul la capătul sforii de pescuit. 3. (Pop.) Iritație a mucoasei limbii și a cerului gurii (mai ales la copiii mici). – V. plesni.

pleasnă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
pleásnă, plésne, s.f. (pop.) 1. șfichi, bici; zgomot produs de plesnitura biciului; lovitură, plesnitură de bici. 2. fir de care se prinde cârligul la capătul sforii de pescuit. 3. iritație a mucoasei limbii și a cerului gurii (mai ales la copii mici). 4. (fig.) vorbă usturătoare, sarcastică. 5. fiecare dintre cele trei curelușe înguste cu care se încheie cureaua la cioareci, prinse în trei catarame. 6. șuviță de păr. 7. fir de in sau de cânepă. 8. (reg.) disc sau verigă pusă pe osia roții căruței, pentru a apăra de frecare. 9. bucată mică, așchie, țandără desprinsă dintr-un lemn. 10. (la pl.) mătreață. 11. (la pl.) boală de copii; afte, stomatită. 12. stâncă, piatră gata să se despice într-o mină; crăpătură în stâncă. 13. insectă care trăiește în locuri întunecate; șvab. 14. larva unor fluturi de noapte, sub forma unui vierme mare și păros, cu un cârlig chitinos la unul din capete; câinele-babei.

pleasnă (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) pleásnă f., pl. esne (d. plesnesc orĭ d. vsl. plesnŭ, aplaus, plesnitură, rudă cu rus. plesná, talpă, adică aceĭa care „se plesnește” de pămînt, și pletĭ, bicĭ). Nord. Șfichĭ. Lovitură de șfichĭ.

pleasnă (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) pleásnă orĭ -znă, V. puleaznă.

pleasnă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pleásnă (pop.) s. f., g.-d. art. plésnei; pl. plésne

pleasnă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pleasnă f. 1. sgomot din lovitura biciului; 2. sfârc de biciu; 3. pl. Munt. bășicuțe pe limbă. [Abstras din plesnì].