pleașcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLEÁȘCĂ s. f. 1. Câștig neașteptat (de obicei nemeritat) obținut fără muncă; chilipir. ◊
Loc. adv. De (sau
pe) pleașcă = de pomană, fără bani.
2. (
Înv.) Pradă (de război), jaf, captură; rechiziție. – Din
bg.,
scr. pljačka.pleașcă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pleáșcă2 s.f. (reg.) bucată de lemn sau de fier cu care se umple scobitura unei bârne strâmbe, cu care se întărește o grindă slabă sau se prelungește o bârnă scurtă.
pleașcă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pleáșcă3 s.f. sg. (reg.) om chel.
pleașcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pleáșcă (pléști), s. f. –
1. Pradă. –
2. Chilipir. –
Mr. pleașcă, pleacică. Dublet al lui
plașcă; pentru semantism ct.
it. sacco „sac” și „jaf”. Mai puțin probabil din
sb.,
cr. pljačka (Cihac, II, 262; Skok,
REB, II, 31-42),
tc. plaçka (Lokotsch 1665),
ngr. πλαϰώνω „a oprima” (Vasmer,
Gr., 119). –
Der. pleșcan (
var. pleșcar),
s. m. (oportunist; persoană care umblă după chilipiruri);
pleșcui, vb. (a jefui; a umbla după chilipiruri);
pleșcuitor, adj. (
înv., jefuitor).
pleașcă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pleașcă s. f. sg. câștig neașteptat, obținut fără muncă; chilipir; pomană
pleașcă (Dicționaru limbii românești, 1939)1) pleáșcă f., pl.
pleștĭ și (sud)
pleșcĭ (bg. sîrb.
pljačka, turc.
plačla, pradă).
Fam. Pradă. Chilipir, cîștig fără muncă:
leneșiĭ umblă după pleașcă.pleașcă (Dicționaru limbii românești, 1939)2) pleáșcă f., pl.
pleștĭ și
pleșcĭ (met. din
șleapcă).
Mold. sud. Iron. Pălărie orĭ bonetă moale și turtită (V.
tîrchilă). Cataplazmă din cîlț și gălbenuș care se pune pe la țară în capu copiilor, se toarnă spirt deasupra și se dă foc în credință că se vor vindeca de boala de stomah [!] (V.
moxă).
pleașcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!pleáșcă (pradă, chilipir) (
pop.,
fam.)
s. f.,
g.-d. art. pléștii; pl. pleștipleașcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pleașcă f.
1. pradă luată dela vrăjmaș;
2. jaf, chilipir:
caută pleașcă; 3. Zool. plevușcă. [Bulg. PLĬAČKĂ, jaf].
pleașcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pleașcă m. (ironic) om chel. [V.
pleș].