pleșcui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLEȘCUÍ, pleșcuiesc, vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A umbla după chilipir, după câștig fără muncă. –
Pleașcă +
suf. -ui.pleșcui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pleșcuí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. pleșcuiésc, imperf. 3
sg. pleșcuiá; conj. prez. 3
să pleșcuiáscăpleșcuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pleșcuì v. a face pleașcă:
numai după pleșcuit umblă CR. [Serb. PLĬAČKATI, a jefui].