pleu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLEU, pleuri, s. n. (
Reg.) Tinichea. – Din
magh. pléh, scr. pleh.pleu (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pleu, pléuri, s.n. și
plei, s.m. (reg.)
1. (s.n.) tablă, tinichea.
2. (s.n.) obiect confecționat din tablă.
3. (s.n.) cositor.
4. (s.n.) plumb.
5. (s.m.) unitate de măsură pentru o anumită capacitate.
pleu (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)pléu, s.n. – v. plev.
pleu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pleu (
reg.)
s. n.,
art. pléul; (obiecte)
pl. pléuripleŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)pleŭ, plef și
plec n., pl.
urĭ (sas.
plech [germ.
blech], tinichea, de unde și ung.
pléh și sîrb. rut.
pleh. V.
bleah).
Ban. Trans. Tinichea. – În Mold. nord
plev, cană de tinichea (?).