playback (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLAY-BACK subst. Redare, reproducere a unei înregistrări. ♦ Dublare a vocii unui actor, a unui cântăreț de muzică ușoară etc. –
Cuv. engl.playback (Dicționar de neologisme, 1986)PLAY-BACK s.n. (
Anglicism) Acțiunea de desfășurare în sens invers a benzii de magnetofon. ♦ (
Telev.) Imprimare a vocii înainte de emisiune pentru a asigura o înregistrare corectă. ♦ Sincronizare a unor vederi cinematografice sau de televiziune cu o bandă sonoră făcută la o masă de dublare. [Pron.
plei-béc. / < engl.
play-back].
playback (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLAY-BACK PLÉI-BEC/ s. n. redare a unei înregistrări pe bandă electromagnetică sau pe disc. ◊ (cinem., tv.) tehnică, inversă dublajului, prin care înregistrarea sunetului precede pe aceea a imaginii. (< engl.
play-back)
playback (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PLAY-BACK, play-backuri, s. n. Redare, reproducere a unei înregistrări. ♦ Dublare a vocii unui actor, a unui cântăreț de muzică ușoară etc. [
Pr.:
pléĭbec] –
Cuv. engl.playback (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)play-back (
angl.) [
pron. pléĭbec]
s. n. art. play-backul; pl. play-backuri