plavie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLÁVIE, plavii, s. f. Insuliță plutitoare (sau fixată la malul apei) formată din stuf, ierburi, rizomi, rădăcini de arbori etc. intrate în putrefacție și amestecate cu nămol. ◊
Expr. A se lăsa (sau
a se lungi) plavie = a se întinde la pământ. [
Pl. și: (
pop.)
plăvii] – Din
sl. plavĩ.plavie (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)plávie,
plăvii, s.f. (reg.)
1. insulă plutitoare alcătuită din plaur (stuf, ierburi, rizomi, rădăcini de arbori, crengi și nămol); plaur, cocioc, năcladă.
2. (cu forma
plavă) navă, corabie; plută.
3. pădure doborâtă de vânt; palancă.
4. șir de trestii înfipte în pământ, din care ciobanii își fac adăpost.
5. limbă de foc; plavină.
6. (adv.) în cantitate sau în număr mare.
plavie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)plávie (plắvii), s. f. – Morman, grămadă de crengi și ierburi amestecate cu pămînt, care plutesc pe suprafața anumitor rîuri. –
Var. plaghie. Sl. plavĭ „navă”, din
plaviti „a pluti” (Cihac, II, 267; Conev 38). E dubletul lui
plavă, s. f. (
Olt., plasă de pescuit);
cf. și
plaur. –
Der. plavină, s. f. (
Bucov., limbă de foc; pală de fîn);
plavnă, s. f. (regiune mlăștinoasă);
plavcă, s. f. (loc unde se usucă năvoadele).
plavie (Dicționaru limbii românești, 1939)plávie f., pl.
ăviĭ și (vechĭ)
aviĭ (vsl.
plavĭ, corabie, d.
plavati, pluti-plovon, a pluti, a naviga; rus.
plavún, lemn adus de apă. V.
plutesc).
Munt. Mold. Lemne saŭ ramurĭ duse de ape și uneorĭ înfipte în rîŭ:
apele Dunăriĭ cărînd la vale plăviĭ de stuf (Sandu-Aldea, VR. 1909, 4, 68). Plávină, limbă de foc (Btș.). – P. evoluțiunea înțelesuluĭ, cp. cu lat.
flúere, a pluti, și
fluctus, val, care e o „limbă de apă”, ca și flacăra, care e o „limbă de foc”. Apoĭ, mișcarea apeĭ, flacăriĭ și pînzeĭ în vînt seamănă:
a pleoscăi, a pîlpîi, a fîlfîi). – Fals scris
plaghie, că
v nu se preface în
gh, ci în
γ neogrecesc. Decĭ (dacă vreĭ să redaĭ pronunțarea populară),
plaγie.plavie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plávie (-vi-e) s. f.,
art. plávia (-vi-a), g.-d. art. pláviei; pl. plávii, art. pláviile (-vi-i-)plàvie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plàvie f. insulă plutitoare formată din plute, nomol și pietroaie. [Slav. PLAVĬ, ceva ce plutește].