plavcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLÁVCĂ, plavce, s. f. 1. Lotcă folosită la pescuitul scrumbiilor de Dunăre.
2. (
Reg.) Loc mai înalt pe malul unei ape unde se atârnă năvoadele ca să se usuce. –
Et. nec. Cf. plavă.plavcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plávcă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. plávcei; pl. plávce