plav (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLAV, plavuri, s. n. (
Reg.) Plaur. – Din
ucr.,
rus. plav.plav (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)plav2, -ă, adj. (reg.; despre boi) care are părul de culoare albă sau albă-gălbuie.
plav (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plav (
reg.)
s. n.,
pl. plávuri