plauzibil - explicat in DEX

plauzibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PLAUZÍBIL, -Ă, plauzibili, -e, adj. Care poate fi admis, crezut, care pare a corespunde realității; admisibil, verosimil. [Pr.: pla-u-] – Din fr. plausible.

plauzibil (Dicționar de neologisme, 1986)
PLAUZÍBIL, -Ă adj. Care pare adevărat, care se poate admite, crede; verosimil, admisibil. [Pron. pla-u-. / cf. fr. plausible, lat. plausibilis].

plauzibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PLAUZÍBIL, -Ă adj. care pare adevărat, care se poate admite; verosimil, admisibil. (< fr. plausible, lat. plausibilis)

plauzibil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*plauzíbil, -ă adj. (lat. plausibilis, d. pláudere, a aplauda). Care poate fi aprobat, admis, crezut: sistemă, scuză plauzibilă. Adv. În mod plauzibil: a se scuza plauzibil.

plauzibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
plauzíbil (pla-u-) adj. m., pl. plauzíbili; f. plauzíbilă, pl. plauzíbile

plauzibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
plauzibil a. care merită de a fi aprobat până la proba contrarului: pretext plauzibil.