platonism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLATONÍSM s. n. Concepție filozofică idealist-obiectivă a lui Platon și a adepților săi, după care lumea ideilor ar fi singura realitate adevărată, iar lumea materială o copie sensibilă și schimbătoare a celei dintâi. – Din
fr. platonisme.platonism (Dicționar de neologisme, 1986)PLATONÍSM s.n. 1. Concepția filozofică idealist-obiectivă a lui Platon și a adepților săi, care considerau lumea „ideilor veșnice” drept singura realitate, iar lumea materială o copie imperfectă și trecătoare a celei dintâi.
2. Iubire platonică. [Cf. fr.
platonisme, it.
platonismo <
Platon – filozof grec din antichitate].
platonism (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLATONÍSM s. n. 1. concepție filozofică a lui Platon, potrivit căreia singura realitate ar fi lumea ideilor, iar lumea materială o copie imperfectă și trecătoare. 2. iubire platonică. (< fr.
platonisme)
platonism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)platonísm s. n.