platonician (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLATONICIÁN, -Ă, platonicieni, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Adept al platonismului.
2. Adj. Platonic (
1). [
Pr.:
-ci-an] – Din
fr. platonicien.platonician (Dicționar de neologisme, 1986)PLATONICIÁN, -Ă s.m. și f. Adept al platonismului; platonist. [Pron.
-ci-an, pl.
-ieni, -iene. / cf. fr.
platonicien].
platonician (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLATONICIÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al platonismului. (< fr.
platonicien)
platonician (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)platonicián (-ci-an) adj. m.,
s. m.,
pl. platoniciéni (-ci-eni); adj. f.,
s. f. platoniciánă, pl. platoniciéne