plasticitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLASTICITÁTE s. f. 1. Proprietate a unui material consistent de a se modela ușor prin apăsare. ♦ Proprietatea a unor materii prime ceramice de a forma cu apa o pastă care își menține coeziunea după ce a fost frământată și uscată.
2. Însușirea a unei opere literare, a stilului, a unei expresii, a unui cuvânt etc. de a evoca ceva în mod viu, sugestiv. – Din
fr. plasticité.plasticitate (Dicționar de neologisme, 1986)PLASTICITÁTE s.f. 1. Proprietate a unui material de a căpăta diferite forme prin modelare. ◊ (
Tehn.)
Teoria plasticității = disciplină care studiază repartiția tensiunilor și a deformațiilor dintr-un corp supus modificărilor plastice.
2. Vioiciune, expresivitate puternică a stilului, a exprimării etc. [Cf. fr.
plasticité].
plasticitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLASTICITÁTE s. f. 1. proprietate a unui material de a fi plastic
2. ♦ (tehn.) teoria ~tății = disciplină care studiază repartiția tensiunilor și a deformațiilor dintr-un corp supus modificărilor plastice. 2. vioiciune, expresivitate puternică a stilului, a exprimării etc. (< fr.
plasticité)
plasticitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*plasticitáte f. (d.
plastic). Calitatea materiilor care pot primi orĭ-ce formă cînd le apeșĭ puțin, ca ceara, argila, smoala ș. a.
plasticitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plasticitáte s. f.,
g.-d. art. plasticitắțiiplasticitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plasticitate f. caracterul celor ce pot primi forme diferite.