plăsmui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLĂSMUÍ, plăsmuiesc, vb. IV.
Tranz. 1. A crea, a produce, a făuri, a alcătui, a înfăptui.
2. A inventa, a născoci, a scorni.
3. A falsifica, a contrazice. [
Var.:
plăzmuí vb. IV] –
Plasmă (
înv. „creare, alcătuire” <
ngr.) +
suf. -ui.