plasmidă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLASMÍDĂ, plasmide, s. f. (
Biol.) Formațiune de acid dezoxiribonucleic prezentă în citoplasma celulelor, larg folosită în ingineria genetică, în clonare etc. –
Cf. fr. plasmine.plasmidă (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLASMÍDĂ s. f. formațiune de acid dezoxiribonucleic din citoplasma celulelor, folosită în ingineria genetică, în clonare etc. (după fr.
plasmine)
plasmidă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PLASMÍDĂ s. f. (
GENET.) Component al cromozomului bacterian care se poate replica autonom și poate fi transferat dintr-o celulă în alta, în tehnicile de inginerie genetică. Adesea,
p. sunt purtătoare de gene de rezistență la diferite antibiotice.