plasmalemă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLASMALÉMĂ, plasmaleme, s. f. (
Bot.) Peliculă fină, semipermeabilă, a protoplasmei, care se află sub membrana celulozică și care reglează schimburile dintre celulă și mediu. – Din
fr. plasmalemma.plasmalemă (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLASMALÉMĂ s. f. peliculă protectoare, mai densă, a citoplasmei. (< fr.
plasmalemme)
plasmalemă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plasmalémă s. f.,
g.-d. art. plasmalémei; pl. plasmaléme