plăsea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLĂSEÁ, plăsele, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți de metal, de os, de lemn etc. care acoperă mânerul unui cuțit, al unui briceag, al unui pumnal etc.;
p. ext. mâner.
2. (Neobișnuit) Șild. [
Var.:
prăseá s. f.] –
Plasă1 +
suf. -ea.